Farfuria asta a fost realizata din curiozitate pentru sosul worcester.

Dar ca sa nu va mai retin prea mult, iata cum arata rezultatul final, o reusita din punctul meu de vedere si o reusita mai mica din punctul de vedere al iubitei mele care m-a ajutat si a mancat impreuna cu mine. Daca va place ce vedeti, puteti citi in continuare cateva idei despre gust si mod de preparare.

20140208_201635
Sosul worcester este un sos dulce-acrisor, dar in acelasi timp sarat, ce poate fi folosit atat la prepararea carnii, cat si in salate.
Eu am ales sa marinez puiul in el. Am avut o caserola de 6 ciocanele de pui, portia ideala pentru 2 persoane. Nu va ganditi ca-i mult. Nu e. Iar daca va ganditi ca-i prea putin, atunci aveti o problema !
Dupa am dezosat ciocanelele de puiĀ  (eu unul, cinci ea), le-am bagat la marinat in urmatoarea combinatie pe baza de sos worcester :

– sos worcester, cat sa se imbibe bine fiecare bucatica de carne.
– sare – deorece sosul este sarat, nu e nevoie de prea multa sare.
– piper – o lingurita.
– ardei iute uscat – unul intreg, din acela rosu, foarte picant.
– usturoi – 1-2 catei de marime normala, tocat marunt.
– busuioc uscat – o jumatate de lingurita.

Apoi am bagat puiul sa se marineze la frigider, pret de cateva ore. Nu spun ca asa ar trebui facut, dar eu asa am facut, pentru ca am avut timp. Asa arata puiul marinat, cu putin inainte de momentul cand l-am aruncat in tigaia incinsa cu putin ulei.

20140208_195719

Puiul se gateste mai mult innabusit, asa ca trebuie sa adaugati putina apa in tigaie, la scurt timp dupa ce ati pus carnea.
Dupa ce am adaugat si eu apa mea, i-am pus capacul si am lasat sa fiarba 10 minute.
Dupa cele 10 minute, inlaturati capacul si tineti pe foc pana scade toata apa si puiul se rumeneste putin la suprafata.

Pentru salata verde am folosit un dressing simplu din 2 lingurite de mustar, 1 lingurita de miere, sare, piper, zeama de la 1 lamaie si putin ulei. Am mai folosit in salata castravete si rosii cherry conservate.

Cat despre gust, haideti sa va explic de ce pentru mine a fost o reusita, iar pentru ea o reusita mai mica. Am intrebat-o inainte : “iti place picant ?” A spus ca da. Asa ca mi-am facut de cap :))
Apoi a reclamat faptul ca a iesit prea picant.
Intr-adevar, a iesit picant. Nu chiar foarte foarte, dar aproape. Daca nu va place asa, mai reduceti din condimente.
Eu unul, consider aceasta farfurie o reusita pentru ca imi place picant, si pentru ca nu a fost pur si simplu picant, ci putin diferit, resimtit oarecum special. Gustul rezultat e dulce-picant, si e foarte fain ca senzatia de iute se simte de-abia dupa ce ai inghitit carnea. Mesteci si simti initial un gust dulce aromat, si mai apoi iti ia gura foc :))

Ca si concluzie, mi-a placut si il inscriu in lista de retete.